Psihologul Lenke Iuhos: cum identificăm relaţiile în care unul dintre parteneri este abuzat emoţional

În opinia psihologului Lenke Iuhos, greşeală cea mai frecventă pe care o fac majoritatea oamenilor este să îşi formeze mental imaginea partenerului ideal, iar atunci când vor cunoaşte pe cineva o să-l compare cu acea proiecţie. Abia de atunci încolo vor apărarea problemele de relaţionare, deoarece partenerul real va avea defectele lui în comparaţie cu partenerul ideal. La început, pentru a nu-şi subestima puterea de a decide corect, persoana în cauză va încearca să nu ia în seamă aceste discrepanţe, se va autominţi, iar în timp toate aceste frustrări autoinduse vor escalada până în punctul în care îi vom pedepsi pentru că nu sunt perfecţi: unii devin agresivi, alţii joacă rolul de victime, alţii sunt absenţi în propria relaţie, alţii caută vieţi paralele etc. Astfel de tipuri de comportamente dau naştere la diferite tipuri de abuzuri, nu atât fizice, cât mai ales emoţionale.

Abuzul emoţional poate fi mai grav decât cel fizic

“Abuzul emotional este o realitate trimisă dintr-o generaţie în alta, în zilele noastre tolerată încă în tăcere. Nu se vorbeste despre ele crezând că sunt mai uşoare decât abuzurile fizice şi se poate trăi cu ele. De foarte multe ori ne întâlnim cu abuzul emoţional în familie, în cuplu, în relaţia cu părinţii, părinţii în vârstă abuzaţi de copii lor adulţi, situaţii în care suntem abuzaţi la serviciu de colegi, de şefi etc.”, explică psihologul Lenke Iuhos.

Situaţia de abuz emoţional este cea în care o persoana umileşte (“nu esti bun de nimic”), privează de drepturile  emoţionale (“nu te plânge”), ceartă, critică într-un mod foarte agresiv („nu pot face nimic din cauza ta”, cu alte cuvinte are nişte manifestări prin care persoana abuzată începe să se indoiească de ea însăşi.

Persoanele abuzate ajung să nu mai conştientizeze pericolul

“Persoana abuzată se simte foarte neînsemnată, foarte vinovată, caută să repare lucrurile într-un mod sau altul, începe să creadă că nu are nevoie de respect, se îndoieşte de sănătatea sa mentală, abandonează acele comportamente de grijă proprie a echilibrului emoţional. Victimele abuzului emoţional de multe ori nu conştientizează ce se întâmplă cu ele, chiar o viaţă întreagă trăiesc aşa căci li se pare o normalitate şi astfel tolerează abuzul, pentru ca sunt deja familiarizaţi cu el chiar din copilărie. Acest lucru este cauzat de faptul că nu ştiu ce înseamna dragostea fără jigniri, fără ironii, fără glume proaste, fără descurajare, fără umilire, fără stres etc.”, spune psihologul Lenke Iuhos.

Cel care abuzează îşi alege bine … “victima”

De regulă, persoanele care au predispoziţie mai mare către a abuza emoţional (deci care au fost şi ei abuzaţi emoţional în copilărie) îşi aleg foarte bine partenerul de cuplu, deoarece vor să deţină mereu controlul. “Victima” va fi o persoană vulnerabilă, care seamănă cu eul lui din copilărie, din tinereţe, îşi va alege o persoană care îşi exteriorizează des defectele astfel încât să găsească mereu motive de nemulţumire. Aceste perioade de abuz sunt ciclice, deoarece abuzatorul nu va adopta acest tip de comportament non stop. Va trece printr-o perioadă intensă în care-şi va abuza partenerul, apoi se va potoli şi totul va deveni la normal, apoi va mai continua o nouă serie de abuzuri emoţionale. Va şti mereu când să se oprească astfel încât să nu depăşească o limită a suportabilului, va relua o perioadă de calmitate, iar apoi îşi va continua tirul de insulte asupra partenerului. Pentru că nu a dus niciodată abuzul la extrem, partenerul are tendinţa de a ierta sistematic aceste crize în cuplu, va acorda de fiecare dată o nouă şansă, iar suferinţa se va amplifica de la an la an.

 

FOTO trend.ge

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *