Marius Manole, despre politică, dezamăgiri și curajul de a fi mai bun #PastiladeMotivatie

Cunoscut pentru lupta sa împotriva nedreptăţii, a politicienilor corupţi şi a violenţei, Marius Manole (40 de ani) a vorbit, într-un interviu „Pastila de motivatie“, despre reacţia românilor în momentul în care i-a sfătuit să iasă în stradă şi să protesteze împotriva corpuţiei din România, despre dezamăgiri şi lecţii de viaţă.

Lizeta Oprea: Dacă te-ai întâlni cu Marius, cel de la 18 ani, ce sfaturi i-ai da?

Marius Manole: L-aş pune să fie un pic mai introvertit şi mai atent la el. Să nu se risipească aşa de mult în alţi oameni şi să nu se mai împrietenească cu oricine îi iese în cale de parcă ar fi un câine fără stăpân care-şi caută iubirea la fiecare mângâiere de om. În rest, nu aş schimba nimic. La 40 de ani e ca la 30 şi ca la 20.  Nu mai poţi să faci fizic nişte lucruri, asta e marea mea suferinţă.

Dar pe de altă parte capeţi nişte experienţe.

Dacă aş rămâne la 40 de ani şi n-aş mai înainta, eu aş fi foarte fericit. Pentru că sunt mult mai bine decât la 20 de ani. Sunt mult mai liniştit, mai împăcat, mai relaxat.

Care au fost experienţele care te-au învăţat să vezi lucrurile diferit?

Eu nu prea am aşteptări de la alţi oameni. Dacă mama vine şi-mi spune mâine: „Marius, eu m-am hotărât să las casa şi tot ce avem verişorului tău“, eu spun „Foarte bine, mamă. Fii sănătoasă!“. Nu mă aştept ca oamenii să reacţioneze într-un fel. Doar că, în ultimul timp, trăind în România, şi fiind ţara asta într-o situaţie atât de groaznică, cu tot ce înseamnă clasă politică, societate civică şi aşa mai departe, am tot felul de dezamăgiri de la oameni care mă aşteptam să fie mai deştepţi, mai ancoraţi în realitate şi mai puţin oportunişti.

La cine te referi?

La mulţi artişti. De exemplu, cei care semnează scrisori pentru Primăria Capitalei. Nu se poate să faci aşa ceva, nu poţi, nu ai voie să faci mizeria asta – după gustul meu, după gustul lor se pare că ai voie. Da, sunt dezamăgit de clasa politică, de prieteni. Nu mai pot să fiu prieten cu oamenii ăştia.  M-au dezamăgit.

Ai fost să votezi la referendum?

Eu tot timpul am fost la vot, în afară de ultimul referendum. Mi s-a părut că nu-şi are locul acum şi nu este o oportunitate pentru România. Oricum, nu era vorba despre ce spuneau ei acolo. Mi s-a părut foarte jegoasă campania făcută de către Biserica Ortodoxă şi de către clasa politică. Pe limba lor au murit.  Eu sunt un om care merge la biserică în fiecare duminică dimineaţă, dar nu pot să accept ca un preot să-mi spună să merg la vot pentru că altfel voi arde în iad. Nu sunt atât de prost. Am mulţi prieteni care  au zis „Bă, nu mergeam noi la bisericcă, dar acum nici că mai mergem. Un prieten de la Sfântu Gheorge şi-a schimbat religia după acest referendum, din ortodox a trecut la altă religie. Mi se pare un moment foarte bun ca BOR să înţeleagă că este într-un impas şi că nu toată lumea îi adoră. Un om e liber să se căsătorească, să aibă copii, să înfieze copii când vrea şi cum vrea, daca are grijă de ei. Sunt o groază de copii lăsaţi în orfelinate. Cât de tâmpit să fii să spui că decât să-i iau doi bărbaţi sau două femei mai bine să zacă acolo, terminaţi, fără iubire, fără mâncare, bolnavi. Care religie poate să spună idioţenia asta? Al cui Dumnezeu poate să spună asta, că al meu nu spune asta. Poate avem Dumnezei diferiţi.

Ai înfia un copil?

Da, dar este foarte greu în România. Este incredibil de greu. Am avut caz la teatru, actriţa Ileana Olteanu. A înfiat doi copii cu un stres enorm că în fiecare zi vine cineva să-i ia, mereu erau de îndeplinit alte formalităţi.

Ţi-ar fi plăcut să te naşti în altă ţară?

Nu, mi-ar fi plăcut să mă nasc în România, dar să fie o ţară normală, civilizată. Şi să nu fie condusă de nişte cretini, ci de oameni normali la cap care să o iubească. Nu să facă absolut tot ce le stă în putinţă ca să o distrugă. Mi se pare incredibil cum stăm 17 milioane de oameni şi ne uităm la 300, 500 – câţi sunt în Parlament, şi îi lăsăm să ne calce în picioare istoria şi tot ce am avut. Dar se pare că aşa este felul nostru.

Crezi că oamenii au puterea să facă mai mult?

Sigur că da. Societatea civilă ar putea face tot timpul mai mult. Nu există să nu putem face, dacă ne unim şi stăm în stradă şi le arătăm că ştim ce fac, că ne dăm seama de ce se întâmplă. Nu se poate să dea o ordonanţă de urgenţă care să  împiedice justiţia să-şi facă treaba, să îngenuncheze justiţia din România şi noi doar să zicem: „Of, Tudorel Toader…“

Poate că românii nu mai pot.

Asta este. Atunci ne merităm soarta şi nu avem de ce să ne plângem. Atunci să zicem: „Hai, ce mai urmează: daţi-ne în cap, omorâţi-ne pe toţi, luaţi-ne…“. Ne întoarcem înapoi. E incredibil să cred că oamenilor le este frică să vorbească. Oameni buni, urmează 30 octombrie. Ce s-a întâmplat pe 30 octombrie? Nu eram noi în stradă strigând că vrem dreptate, că corpuţia ucide ? Sau i-am uitat pe copiii care au murit în Colectiv? Gata, s-a terminat? Aia e România, 30 octombrie ăla care ne-a îngenunchiat pe toţi. Nu se poate, Colectiv se va întoarce. E ruşinos şi e rău să uităm.

Ce înseamnă pentru tine demnitatea?

Demnitate înseamnă să am în permanenţă curajul să spun ce gândesc şi să-mi asum tot ce spun, cum trăiesc  şi ce fac.

Românii au demnitate?

Nu ştiu. Mi se pare că sunt două Românii. Una cu oameni care au demnitate şi una cu români care au uitat-o, au pierdut-o sau n-au avut-o. Demnitatea depinde de cultură sau de educaţie? De ce depinde demnitatea? Bunica mea este un om foarte demn şi are 4 clase. Asta cu şcoala nu prea ţine.

Poate că românilor le este frică să protesteze.

De ce? Eu nu sunt angajat într-o instituţie de stat? Mi se pot întâmpla şi mie diferite lucruri. Nu ţi se pare trist ca după 29 de ani să-ţi fie frică să deschizi gura? Să nu ai dreptul la o părere, să ţi se interzică protestul spontan. De ce, dacă te ştii nevinovat? E foarte grav şi trist ce se întâmplă.

Ţi s-a întâmplat să fii tentat să te schimbi şi să faci anumite alegeri pentru a fi pe placul publicului tău?

Am făcut asta mulţi ani. Am zis „Bă, sunt actor. Actorul trebuie să fie iubit, dar publicul din România nu este pregătit să te iubească pentru ce eşti tu cu adevărat – cu părerile, dorinţele sau nevoile tale. Şi s-a dovedit că am avut dreptate. În secunda în care am apărut şi am spus „Nu vă duceţi la referendum pentru că nu este OK ce face ortodoxia în România“, oamenii care îmi trimiteau mesaje şi mă iubeau au început să-mi spună că nu mai calcă la teatru.  Prima data m-am speriat, m-am gândit să-mi cer scuze. După aia am spus: „Nu vreţi să veniţi la teatru? Nu mai veniţi“. Nu vreau să fiu iubit în felul ăsta. Prefer să mă iubească 50 de oameni, dar care să mă iubească fix pentru ce cred eu, ce simt şi ce sunt eu. Până la urmă asta înseamnă un artist. Nu vreţi, o să mă duc în gară, o să pun o căciuliţă jos, spun o poezie şi o să căştig acolo de o pâine. O să plec din ţară, habar nu am. Dar dacă ăsta este publicul, eu nu am nevoie de el.

Vorbeai despre colegii tăi care au ales să semneze scrisoarea de susţinere a doamnei Firea. Am văzut criticile pe care le-ai adus acestora pe Facebook. Ţi-au răspuns?

Am întrebat câţiva colegi de ce au semnat mizeria aia şi toată lumea a avut motive: „Am vrut să înfiinţez o şcoală şi doamna Firea a fost singura care m-a ajutat“. Dar putea să ceară de la noi, puneam mână de la mână, contactam nişte ONG-uri. Nu este asta o soluţie, să încurajezi analfabeţii şi hoţii. Ţi-a aruncat şi ţie un os şi te-a pus să prezinţi nişte spectacole la Primăria capitalei.

Dacă ar fi venit doamna Firea şi ţi-ar fi propus un post de conducere, ce i-ai fi răspuns?

Nu. Sub nici o formă, nu cred în dumneavoastră. Nu cred în felul ăsta de a guverna, nu cred în partidul ăsta. M-a întrebat azi cineva „Dacă erau ai noştri la putere, nu ai fi acceptat o funcţie?“.

Ai noştri?

Cei în care credem noi, probabil că opoziţia. Am zis : „Ok, dacă erau ai noştri la putere – oricine ar fi ei, n-aveau cum să pună un prim-ministru analfabet, n-aveau cu să pună la primărie aşa ceva. Probabil că ar fi pus în posturile de conducere nişte oameni. Nu ar fi pus în posturile cheie unul care spune „genunche“, nu unul ca Daea. În afară de Dragnea, ăştia sunt nişte păpuşi. Dragnea este un hoţ şmecher. A luat-o de mic, de la talpa iadului, şi a tot furat şi a făcut mişmaşuri. Acum s-a înconjurat de nişte căţei din ăştia, lingăi, şi dă-i înainte.

Tu, care lucrezi în teatru şi faci artă, cum să semnezi aşa ceva, Victor Frunză, Colceag, Bodochi, Monica Davidescu? Cum să scrii că doamna Firea a ajutat la mersul înainte al artei? Chiar suntem toţi tâmpiţi? Au făcut un Teatru al Dramaturgilor şi toţi ăştia care au semnat scrisoarea joacă acolo şi câştigă bani de la primărie. Sigur că eu sufăr foarte tare pentru George Ivaşcu, mi-a fost prieten. Nu ştiu cu voi reacţiona după ce el va ieşi din politică, nu-mi dau seama. E complicat rău.

Care este cea mai mai importantă lecţie pe care ţi-a predat-o viaţa?

Moartea unui prieten. Am învăţat că suntem foarte vulnerabili, că nu suntem pe pământul ăsta veşnici, am învăţat că este foarte importantă clipa de azi: dacă sunt aici cu tine, este important să folosim cu adevărat acest moment. S-ar putea să ies de aici, să dea o maşină peste mine şi să fie ultimul meu interviu.

Crezi în Dumnezeu?

Da, dar nu în Dumnezeul ăsta al bisericii din momentu ăsta din România.

Dar cine este Dumnezeu pentru Marius Manole?

Dumnezeul meu este ăla care mă îndeamnă să fac bine, să accept aproapele meu, să-l iubesc aşa cum mă iubesc pe mine, să fac o faptă bună, să nu fac rău nimănui – ăsta este Dumnezeu meu.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *