A investit darul de nuntă într-o agenție de turism prin care promovează România în Sankt Petersburg. Povestea ambițiosului Andrei Vîlcovan

Are 30 de ani este român cu origini rusești. S-a născut în Constanța, dar până la vârsta de 5 ani a copilărit în Sankt Petersburg, apoi familia lui s-a reîntors în România. Atunci au început și drumurile între cele două țări. Îndrumat de bunică și mamă să facă turism, Andrei Vîlcovan a început prin clasa a XII-a să lucreze ca ghid supraveghetor pentru grupuri de ruși venite în stațiunile de pe litoral. Și-a început studiile la Constanța, dar și le-a continuat în Moscova. Tot atunci și-a dat seama că potențialul turismului românesc nu este exploatat la maxim printre cetățenii ruși. Așa că a făcut apel la curajul moștenit de la mamă, a pus darul de nuntă la bătaie și și-a deschis propria agenție de turism în Sankt Petersburg.

Cum ai ajuns să faci turism în Rusia, Andrei?

Am lucrat pe litoralul românesc 3 veri, din clasa a XII și până în al doilea an de facultate. Eram cazut în Neptun, aveam un scuter și eram mulțumit. Îmi amintesc că l-am bușit de nenumărate ori și că am luat de vreo 3 ori amenzi de la același polițist din Clăbucet pentru că nu aveam cască. Refuzam să port pentru că aveam impresia că-mi strică freza. (râde)

Apoi am plecat în Moscova la studii. M-am hotărât să merg la foștii mei angajatori, cei pentru care lucrasem în Constanța, și, chiar dacă nu știam nici numele lor exact, știam că o să-i găsesc la cea mai mare expoziție de turism din Moscova. I-am tras de mânecă și le-am spus că vreau să colaborăm din nou. Acceptul lor a fost pentru mine o mare șansă să învăț dar și să văd că România nu este atât de bine promovată în Rusia. Ei lucrau mai bine pe Bulgaria, țara noastră era o destinație secundară.

Atunci ai hotarât că este timpul ca cineva să promoveze România în Rusia?

Identificasem o oportunitate pe care deja știam cum să o abordez, aveam un proiect în minte și mă gândeam cum aș putea să fac mai bine, ce aș putea să fac mai mult. Așa a luat naștere Kalinka. Nu am creat Microsoftul, dar mă mândresc că suntem singurii pe nișa asta în Rusia, este o agenție care s-a dezvoltat frumos.

Aveai 19 ani când te-ai mutat în Rusia, nu ți-a fost greu să lucrezi în timpul studiilor?

Când ești tânăr ai foarte multă energie. Eu eram cât se poate de încântat să-mi găsesc o nouă provocare. Voiam să mă simt la vârful unei elite intelectuale și aveam așteptări foarte mare de la universitatea la care aplicasem. Nu am găsit ce căutam, iar noul proiect s-a dovedit a fi ceva la fel de provocator și generos pentru mine.

Cum a pornit povestea Kalinka Travel?

M-am familiarizat cu legislația rusească și am zis că trebuie să dăm drumul agenției. Într-o lună ne-am făcut debutul la prima noastră expoziție turistică. Agenția am creat-o împreună din darul de nuntă, nu am avut un buget foarte mare. Îmi amintesc că la târgul de turism mi-am luat suprafața minimă, avea cam 8 metri pătrați, era cea mai mare investiție a vieții mele la momentul respectiv. Eram plin de emoții, dar cei 500 de euro s-au dovedit a fi o investiție foarte bună.

Care sunt amintirile pe care le ai cu turiștii aduși în România?

Am trimis primii turiști în România prin 2017. Nu a fost ușor, nimeni nu știa mai nimic despre România. Îmi amintesc că primul grup a fost unul de corporatiși care au venit la mine și mi-au zis: „Vrem să venim în România, dar pregătește-ne ceva interesant“. I-am îmbrăcat în costume Dracula și le-am organizat o ședință foto. Erau toți mânjiți pe la gură cu ruj pentru a imita sângele, au fost super încântați. Le-am făcut un traseu interesant prin Sighișoara, Peleș, Brașov. Lucrăm în continuare, vor să revină în România

Ce știau despre România?

Nu știau mare lucru, dar îmi amintesc că mi-au zis că au de ales între Transilvania și Praga. Am pregătit cea mai bună oferă ca să fiu sigur că-i trimit în România. Întotdeauna numărul turiștilor este pe primul loc și abia apoi mă gândesc la profit. Pentru noi este important să avem activitate. Când s-au întors mi-au lăsat o groză de poze.

Cum convingi un turist rus să vină în România?

Cea mai mare căutare o au pachetele cu excursii în Transilvania. Rușii cunosc foarte puțin România. Singurul lucru pe care îl știu despre țara noastră este povestea Contelui Dragula. Vindem pachete pentru Transilvania, dar pentru mine este foarte important să promovez și Dobrogea. Este un produs în care cred mult, dar pentru care nu este pregătită piața. România nu este ușor accesibilă pentru turistul rus, genul de om comod și foarte pretențios. De exemplu, îl descurajează absența unei linii directe către România.

Ce puncte forte și ce puncte slabe ale turismului românesc îți semnalează clienții?

Niciodată nu am avut turiști ruși care să se plângă de mâncarea din România, acesta este unul din marile avantaje ale tării noastre, știu că le câștig dragostea dacă mânâncă bine. Vor fi și mai încântați dacă ne punem pelerine de Dracula și le propun să descoperim legenedele românești.

Punctele slabe pe care mi le-au semnalat clienții mei au fost legate de prețuri. Turistul rus are prejudecăți cu privire la acest aspect. Își închipuie că este o destinație ieftină, mai ales dacă are experiența Armeniei, Georgiei sau a altor state învecinate.

Ți se întâmplă să ți se ceară Bulgaria în schimbul propunerii de a vizita România?

S-a întâmplat, desigur. Produsul românesc este într-o plajă de competiție. Îi spun turistului rus să vină în România, îmi zice că mai întâi vrea în Bulgaria sau Turcia.

Care au fost realizările care ți-au dat avânt să mergi mai departe?

Una dintre cele mai semnificative reușite a fost venirea delegației de români la jubileul de 10 ani al înfrățirii dintre cele două orașe. Au participat Asociația Litoral Delta Dunării și reprezentanți ai Aeroportului Mihail Kogălniceanu. Am avut o întâlnire la Primăria Sankt Petersburg, așa am putut să trecem la discuții concrete. Foarte greu se reușește aducerea la discuții a ambelor autorități. Atunci am cerut punctual câteva lucruri: ofertă pentru o expoziție din Sankt Petersburg, la care să participe Ministerul Turismului din România, și consultanță în vederea dezvoltării relațiilor comerciale. Încerc să formez o agendă împreună cu autoritățile competente, să dau din cunoștințele mele pentru a ajuta la creșterea turismului, sporirea schimbului comercial, care este zero, și crearea unei siguranțe a consumatorului. Cu certitudine ar avea mai multă deschidere să ne viziteze țara dacă ar vedea că există o bună colaborare între cele două autorități. În plus, am deschis un dialog între reperezentanții celor două aeroporturi pentru a găsi o soluție pentru atragerea unui transportator. Dacă am avea o linie directă, cred că ar fi un factor extrem de important.

Îmi doresc și să aduc în Rusia producători din țara noastră. Avem proiecte în derulare pentru începerea distribuirii produselor românești în Sankt Petersburg, acestea fiind total absente în momentul de față.

Ce produse românești ar avea potențial comercial în Sankt Petersburg?

Eu cred că vinul are un potențial foarte mare în Rusia. Rușii iubesc experiențele gastronomice, iar vinul românesc este de foarte bună calitate, ar ajuta și la promovarea produsului turistic. Turiștii vor dori să descopere cramele din România sau să facă un traseu gastronomic, iar asta ar da mai multă putere inițiativelor noastre.

De unde ai moștenit spiritul ăsta luptător?

Pe bunică-mea am moștenit-o. În Rusia este o legătură specială între bunici și nepoți. Bunicile au responsabilitatea, conform tradiției, să se ocupe de educația nepoților. M-a dus de mic prin toate muzeele din Sankt Petersburg, ea mi-a vorbit prima dată despre țari. Nu am reținut eu cine știe ce, dar anumite lucruri le-am păstrat în minte. De la maică-mea am moștenit verva profesională. Ea m-a învățat să bat la uși până mi se deschide. Îmi zicea: „Du-te acolo, dă din coate, nu-ți fie rușine!“.

Poveste de viață asemănătoare cu a bunicului

Pe bunicu nu l-am cunoscut, dar știu că i-am urmat traiectoria vieții. El a fost pentru mine un reper spiritual. Era ardelean din Jibou. După război a plecat la Sankt Petersburg la studii, așa a cunoscut-o pe bunica. Ea i-a fost profesoară de limba rusă, iar mai apoi i-a devenit soție. După ce a absolvit cu diplomă roșie, cele mai înalte onoruri academice, au venit amândoi la Constanța pentru ca el să poată profesa ca ofițer de marină. Aici au rămas până la Revoluție, când s-au mutat înapoi în Sankt Petersburg.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *