Adaptând principiile expuse de Janet W. Woititz, psihoterapeutul român Gáspár Györgyexplică diferenţele dintre o familie sănătos dezvoltată emoţional şi una predispusă la probleme de relaţionare. Acesta vorbeşte despre rolul membrilor familiei, dar şi de greşelile frecvente la care aceştia sunt predispuşi.
Într-o familie sănătoasă mesajele transmise sunt clare şi uşor de înţeles. Iar dacă ceva este fără sens, întrebările sunt încurajate. Într-o familie nesănătoasă mesajele sunt duale, confuze şi interpretabile.
Într-o familie sănătoasă copilul este mereu iubit şi apreciat, chiar şi atunci când se implică în comportamente inacceptabile.
Într-o familie nesănătoasă copilul este ruşinat şi ameninţat în mod constant, şi comportamentele copilului sunt adesea confundate cu persoana acestuia.
Într-o familie sănătoasă graniţele interpersonale sunt respectate şi încurajate.
Într-o familie nesănătoasă garniţele personale sunt difuze, neclare şi adesea încălcate.
Într-o familie sănătoasă emoţiile de orice fel sunt tolerate.
Într-o familie nesănătoasă emoţiile sunt adesea judecate, criticate şi respinse.
Într-o familie sănătoasă părintele este un educator şi un ghid.
Într-o familie nesănătoasă copilul este nevoit să fie propriul educator şi să se bazeze doar pe sine.
Într-o familie sănătoasă limitele sunt rezonabile şi există structură.
Într-o familie nesănătoasă există haos sau multă rigiditate.
Într-o familie sănătoasă responsabilităţile copilului sunt adaptate în funcţie de vârsta şi nivelul de dezvoltare al acestuia.
Într-o familie nesănătoasă copiii sunt „parentificaţi” (nevoiţi să dovedească o pseudomaturitate) sau sunt infantilizaţi.
Într-o familie sănătoasă copiii sunt apreciaţi în mod constant.
Într-o familie nesănătoasă copiii sunt adesea făcuţi să se simtă lipsiţi de valoare şi fără preţuire.
Într-o familie sănătoasă există o planificare şi bună organizare cu privire la viitor.
Într-o familie nesănătoasă nu există strategii de management al crizelor şi nici o siguranţă cu privire la ziua de mâine.
Add comment