Având avantajul de a fi cartierul general al Qatar Airways, una dintre cele mai performante companii aeriene din lume, care asigură legături către toate continentele, Doha a devenit un oraş mult mai cunoscut decât ar fi fost fără acest atu.Poate greşesc, dar personal, după patru vizite la locul faptei, mi se pare că Doha se dezvoltă în jurul a doi piloni importanţi din viaţa celui mai bogat stat al lumii, aşa cum se spune că ar fi Qatarul. Primul este această companie, care asigură servicii foarte bune, iar cel de-al doilea pilon este Campionatul Mondial de Fotbal din 2022, competiţie care se va desfăşura pentru prima data în lumea arabă şi care a stârnit un imens scandal, după ce organizarea a fost atribuită Qatarului. Scandal întemeiat, ţinând cont de interesele financiare şi banii care s-au scurs pentru ca voturile să se îndrepte către micuţa ţară araba, care a câştigat duelul cu SUA, Japonia, Coreea de Sud şi Australia, ţări cu o infrastructură şi cu orice altceva net superior celor din Qatar. Dar cu bugete de investiţii mai mici! La negru, în primul rând.
În fine, zarurile fiind aruncate, în perioada 21 noiembrie -18 decembrie 2022 toată spuma fotbalului mondial, adică 32 de echipe, se vor înghesui într-un stat cu o suprafaţă pe jumătatea Olteniei şi special pentru acest eveniment, qatarezii construiesc un metrou pe 300 de kilometri, cu 100 de staţii, unele dintre ele chiar în deşert. Metroul, care va fi inaugurat parţial în 2019, pare destinat valului de microbişti care e aşteptat la eveniment, dar şi muncitorilor din Emirat, pentru că niciun qatarez autentic şi nici chiar străinii care stau în Doha nu folosesc altceva decât maşina personală ori taxiul. De înţeles, câtă vreme benzina e undeva la 1,9 lei litrul, în creştere totuşi cu zece procente faţă de anul trecut. Ca ultim aspect legat de fotbal, va fi interesant cum se vor descurca gazdele peste patru ani în organizarea unui Mondial pe doar opt stadioane (iniţial au fost prevăzute 12), în condiţiile restrictive specific lumii arabe, gen alcool scump şi doar la hotelurile de lux unde o bere la 0,33 l costă peste 50 de lei, fapt care poate fi un ghimpe serios în inima şi bugetul oricărui supporter. Încercând să atragă cât mai mulţi turişti, Qatarul a decis eliminarea vizelor de transit pentru o serie de state, între care şi România, la vizite de maximum 96 de ore. Mai mult decât atât, Qatar Airways pune la dispoziţie un tur de Doha, de două ore şi 45 de minute, pentru cei care au escală în oraş. Accesul la acest tur se face pe baza înscrierii la biroul din aeroport, iar turul cuprinde patru destinaţii (Katara, Pearl Doha, Muzeul Islamic şi Souq Waqif). Până anul acesta turul a fost gratuit, dar acum costă 40 de riali.
WEST BAY, PLIN DE ZGÂRIE-NORI
Nu cred că e suficient pentru a vedea tot ce e de văzut în Doha, dar pe de altă parte o vizită în Qatar doar pentru a vedea Qatarul nu e ceva fără de care nu te poţi simţi împlinit ca turist ori călător pe meridianele lumii. Cea mai eficientă variantă de a vedea Doha rămâne o escală mai lungă, gen 8-10-12 ore în care poţi cutreiera oraşul în toate locurile lui importante. La pas, cu taxiul sau autobuzul. Pentru că există şi o reţea destul de performantă de transport în comun, adresată în special indienilor, filipinezilor orice celorlalte naţii cu reprezentanţi la munca de jos, în special în construcţii, unde vara se munceşte în condiţii adesea inumane. Eu am luat un autobuz de la aeroportul Hamad (sunt cinci linii care merg în diferite colţuri din oraş –777 către Pearl Doha şi 747 către Souq Waqif sunt cele mai folosite) şi am fost singurul călător din maşină, prilej pentru şoferul nepalez să-mi povestească cum a ajuns el driver, deşi era evident că acest lucru mă interesa foarte puţin spre deloc. Aeroportul e aproape de oraş, doar câţiva kilometri, iar zona zero este West Bay, unde din nimic sau nisip au apărut o serie de zgârie nori, care au schimbat radical imaginea oraşului.
PERSPECTIVĂ SUPERBĂ DE PE MARE
Skyline-ul oraşului Doha este spectaculos şi adăposteşte în general sedii de companii, dar în zonă sunt şi câteva hoteluri luxoase. Cea mai frumoasă perspectivă se obţine de pe apă, de la bordul unui dhow, o corabie de lemn, ambarcaţiuni care stau cu zecile la ţărm, şi pe care se poate servi şi masa. Doha Tower, o copie a celebrului ou de la Barcelona, Torre Agbar, pare piesa de rezistenţă a City-ul din Doha, o zonă în care nu ai mare lucru de făcut, decât să stai cu capul în sus şi să numeri etajele sau poate să bei o cafea la City Center Mall, unul dintre cele mai mari complexuri comerciale din oraş, unde se află şi un patinoar, pe care la momentul vizitei mele nu se afla absolut nimeni. Nu m-a deranjat cu nimic asta, pentru că acolo am revăzut un vechi prieten, rapidist pur sânge, alături de care am pălăvrăgit vreo două ore la un restaurant din mall, şi care având cinci ani de stat în Emirat, mi-a dat câteva sfaturi încotro să mă îndrept.
Din zona centrală a capitalei Qatarului se poate pleca într-o plimbare pe celebra cornişă, faleza oraşului, unde bonele asiatice împing cărucioare şi aleargă după copiii localnicilor ocupaţi cu business-urile. Cornişa are câţiva kilometri şi e un element de mândrie locală, dar nu trebuie să vă aşteptaţi la ceva ieşit din comun. O promenadă curată, pietruită şi de unde se fac şi mini croaziere cu barca în apele Golfului Persic. Cornişa e fără terase sau restaurante, poate sunt unul-două dar care nu sar în ochi, un loc mai degrabă liniştit, cu destui porumbei, care încă nu a fost înghiţit de opulenţa specifică lumii arabe.
SOUQ WAQIF, BAZARUL TRADITIONAL
De pe Corniche, la un moment dat, se poate traversa foarte uşor către Souq Waqif, bazarul din Doha, cel mai aglomerat loc din oraş şi probabil singurul în care vezi şi localnici mergând pe jos. Bazarul geme de tarabe, magazine şi mărfuri, şi găseşti orice, de la condimente şi mirodenii, la parfumuri şi de la haine la carpete şi covoare. Totul se negociază. Inclusiv preţul unui falcon – şoimul pe care localnicii o folosesc şi acum la vânătoare, şi care poate costa şi câteva mii de euro. Souq Waqif e un loc potrivit pentru a servi prânzul sau cina, la un preţ decent, dar nu mic. Qatarul nu este o ţară ieftină, iar o supă, un fel principal, o băutură răcoritoare şi o cafea bat împreună spre 100 de lei. Teoretic, bazarul este deschis non-stop, practic e greu de crezut că nu-şi strâng tarabele sau nu-şi trag obloanele măcar câteva ore pe noapte.
PEARL DOHA, BIJUTERIA COROANEI
Ca orice oraş arab care se respect, Doha are şi o zonă de fiţe. Ceva de genul Pearl Jumeirah din Dubai. O insula construită artificial, cu o arhitectură ultramodernă, plaje dichiste şi ansambluri rezidenţiale în care stă toată lumea bună. Pearl Doha are şi o mulţime de restaurante cu specific european, magazine de lux dar şi un chei unde cei cu potenţă financiară îşi parchează iahturile.
CU GONDOLA LA VILLAGIO MALL
Pentru o sesiune de shopping, activitate pe care nu aş socoti-o oportună pentru un turist cu buget de România, există Villagio. Un mall ticsit cu reprezentanţele firmelor de lux şi preţuri pe măsură, în care însă, dacă nu ai chef să vezi ce nu poţi lua, te poţi plimba cu gondola pe nişte canale, într-o atmosferă care se vrea de Veneţia, pentru 20 de Riali (20 lei) singur sau 10 Riali, dacă mai eşti cu alte trei persoane. Lângă Villagio Mall, care se află cam la 15 kilometri de West Bay (40 de minute cu autobuzele 76 sau 31 – 20 de Riali cartela valabilă toată ziua pe orice rută), qatarezii au construit un hotel cu arhitectură futuristă, dar bizară, Torch Hotel, devenit şi obiectiv turistic.
SENZAŢIA CĂ NIMIC NU E TERMINAT
Cam acestea ar fi locurile de bifat în Doha, într-o singură zi, dar, sigur, există şi varianta extinsă a unui sejur de câteva zile, în care toate acestea pot fi completate cu reprize de plajă, sesiuni de scufundări, o cursă de cămile (foarte populare în Qatar), vizită la zoo, Aquapark sau o incursiune cu jeepul în deşert, care se va termina cu o masă cu specific beduin, pe malul Golfului Persic, la lumina unui foc de tabără. Toate acestea sunt disponibile la orice birou de turism. Doha e şi nu e spectaculoasă (West Bay arată bine noaptea, graţie luminilor) se situează sub Dubai ori Abu Dhabi şi dă senzaţia că nu este nici pe departe terminată. Se lucrează mult pe orizontal şi vertical şi se construieşte în acelaşi ritm alert care a făcut ca în 30 de ani o aşezare uşor superioară unui cătun din deşert să devină o capitală importantă a lumii arabe. Şi tocmai de aceea e de aşteptat ca de la an la an peisajul să se schimbe semnificativ, iar un ghid turistic valabil azi să devină pre puţin valabil peste un an-doi.
Ce poţi să mai vizitezi în Doha
Muzeul de artă Islamică – o emblemă a oraşului Doha, un loc în care poţi vedea cam tot ce e essential în ceea ce priveşte arta islamică. Pagini vechi din Coran, bijuterii, manuscrise, sculptură, picture etc. Acces gratuit.
Muzeul Şeicului Faisal – şeicul Qatarului are aici o colecţie de obiecte, de la avioane şi maşini de epocă, până la locuinţe tradiţionale şi costume populare si alte obiecte cu specific local.
Katara Cultural Village – cel mai mare complex cultural al ţării, care cuprinde un amfiteatru, o sală de operă, câteva galerii de artă, muzee, sală de conferinţe, zona de promenada, terase si plajă. Acces gratuit.
Aspire Park – parte din Aspire Zone, ceva cu adevărat grandios, unde qatarezii au construit un soi de parc olimpic, cu nişte facilităţi de top, inclusiv stadion, bazin olimpic, sală de sport şi multe altele. Aspire Park e o oază de verdeaţă în care se află şi singurul lac din Qatar, în jurul căruia pe un gazon impecabil localnicii ies la picnic, ori se plimbă pe aleile proiectate perfect.
Relaţii rupte cu şase ţări arabe Qatar este o ţară islamică, nu atât de restrictivă precum Arabia Saudită, dar în care trebuie respectate nişte reguli, în special de femei, cărora nu le e recomandat să meargă în maieu şi pantaloni scurţi pe stradă, ori dacă o fac să aibă măcar un şal cu ajutorul căruia să-şi acopere ceva din goliciune. Ţara are o singură graniţă terestră, cu Arabia Saudită. În rest, e înconjurată de apă. La momentul actual, Qatarul şi şase ţări arabe au relaţiile îngheţate, după ce Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Yemen, Libia şi Egipt au acuzat, în iunie 2017, că aceasta finanţează terorismul. Ca urmare a acestei situaţii, zborurile către Qatar nu mai pot tranzita spaţiile aeriene ale acestor ţări şi nici legăturile directe dintre ţări nu mai sunt posibile (gen Dubai – Doha, Cairo – Doha etc). Din Bucureşti sunt două zboruri zilnice către Doha, operate de Qatar Airways, singura companie care ajunge direct acolo. Moneda naţională a Qatarului este Rialul, care este aproximativ egal cu leul românesc. Se poate plăti oriunde şi folosind cardul. În Qatar sunt destul de mulţi români, care lucrează la diferite companii, astfel că nu e ceva neobişnuit să auzi vorbindu-se româneşte pe stradă, în bazar sau magazine.
Cel mai tânăr suveran al lumii Qatarul este un emirat condus de cel mai tânăr suveran din lume. Emirul Tamim bin Hamad Al Thani, pe numele său întreg Tamim bin Hamad bin Khalifa bin Hamad bin Abdullah bin Jassim bin Mohammed Al Thani, are 37 de ani şi a preluat conducerea ţării din 2013, de la tatăl său, după ce timp de zece ani fusese pregătit pentru această funcţie. Emirul e cel care a declanşat ofensiva Qatarului în sport, socotind că aşa ţara poate deveni mai cunoscută, şi el a înfiinţat fondul de investiţii care deţine echipa de fotbal Paris Saint Germain. Hamad Al Thani e membru al Comitetului Olimpic Internaţional şi a încercat să aducă şi organizarea Jocurilor Olimpice din 2020 la Doha, fără succes însă. Emirul are trei neveste şi zece copii.
1,3 milioane de locuitori are Doha, adică jumătate din populaţia Qatarului. Doar 11 la sută sunt qatarezi, restul provenind din India, Nepal, Bangladesh, Filipine, Egipt, Pakistan şi alte ţări arabe
Iulian Anghel
Add comment