Explorând lumea prin mișcare: rolul kinetoterapiei în dezvoltarea bebelușilor

Când vine vorba de bebeluși, fiecare etapă a dezvoltării lor în primii ani de viață este extrem de importantă. În această călătorie ce uneori poate aduce nesiguranță și provocări, kinetoterapia devine un bun partener pentru părinți, ajutându-i să își înțeleagă micuții și să le susțină dezvoltarea într-un mod eficient.

 Prin îmbunătățirea posturii, a tonusului muscular, a mobilității articulare și a coordonării motorii, kinetoterapia facilitează atingerea etapelor de dezvoltare specifice fiecărei vârste și previne sau tratează problemele musculo-scheletale. Astfel, prin intermediul unui program adecvat de kinetoterapie, copiii pot dobândi nu doar un tipar de mers corespunzător, dar și achiziții conforme vârstei, cum ar fi statul în șezut, mersul și vorbitul, într-un timp mai scurt și mai eficient.

Dr. Milena Toncea, medic specialist de recuperare medicală în cadrul KINOMED, explică rolul esențial al kinetoterapiei în parcursul de dezvoltare al bebelușilor.

Care este rolul kinetoterapiei în dezvoltarea bebelușilor?

Rolul kinetoterapiei în dezvoltarea bebelușilor constă în promovarea unei creșteri armonioase prin îmbunătățirea posturii, a tonusului muscular, a mobilității articulare și a coordonării motorii, facilitând astfel atingerea etapelor de dezvoltare specifice vârstei și prevenirea sau tratarea problemelor musculo-scheletale.

Printre beneficii se numără:

– dezvoltarea armonioasă a copilului prin îmbunătățirea posturală, a tonusului muscular, a mobilității articulare, promovarea echilibrului și coordonării, integrarea reflexelor, dezvoltarea unui tipar de mers corespunzător. De asemenea, ajută la dobândirea mai rapidă a ceea ce numim achiziții conform vârstei (statul în șezut, mers, vorbit).

– exercițiile de kinetoterapie previn apariția unor tulburări de tipul scoliozei (ce se poate manifesta încă din primii ani de viață) și chiar prevenția a ceea ce numim îmbătrânirea articulațiilor ce afectează genunchiul, șoldul, articulațiile coloanei vertebrale în viața de adult.

– deloc de neglijat, exercițiile de respirație ce se realizează în programul de kinetoterapie ajută la o mai bună funcționare a sistemului respirator.

– foarte importantă este și prezența părinților pe parcursul acestui program medical pentru că este o ocazie pentru aceștia să înțeleagă mai bine nevoile copiilor, astfel putând interveni în actul medical cu informații prețioase care să ghideze medicul și echipa sa.

Care sunt semnele pe care părinții ar trebui să le urmărească pentru a identifica nevoile de kinetoterapie ale bebelușului lor?

Atunci când vorbim de patologii, semnele sunt evidente și rareori sunt trecute cu vederea de părinți și personalul medical. Dintre acestea enumerăm cele mai frecvente – torticolisul congenital, picior strâmb congenital, displazie de șold, metatarsus adductus, paralizia cerebrală infantilă. Clinica de recuperare medicală are în vedere în primul rând patologiile stabilite clar prin consultul interdisciplinar alcătuit din medicul ortoped pediatru, neurolog pediatru și medic de reabilitare medicală. Programul de kinetoterapie se adresează în același timp și pacienților care doresc asigurarea unei sănătăți articulare și musculare compatibilă cu un stil de viață sănătos, fără deformări articulare, fără dureri, fără restricții în ceea ce privește activitatea zilnică. Putem spune că ne dorim pentru bebelușii de astăzi sănătatea completă a adultului de mâine, fără hernii de disc, fără protezări articulare și fără limitări de altă natură, incluzând aici și pe cele de natură emoțională secundară afectării fizice.

Cum poate kinetoterapia să ajute bebelușii cu probleme precum torticolisul congenital sau displazia de șold?

Prin restabilirea aliniamentului articular corespunzător, prin tonifierea potrivită a grupelor musculare specifice zonei afectate și prin reluarea completă a mobilității, corectarea posturii. În patologia numită displazie de șold se adaugă la acest program și corectarea schemei de mers care este afectată mai mult sau mai puțin în funcție de gradele de displazie.

Care sunt cele mai potrivite exerciții și activități pentru a stimula dezvoltarea motorie a bebelușilor în primele luni de viață?

Fiecare etapă recuperatorie presupune o schemă de exerciții specifică adaptată în funcție de vârsta bebelușului și de patologie, dacă aceasta există. Putem să dăm câteva exemple pentru ca pacienții să înțeleagă mai bine ce presupune recuperarea medicală pentru copii. Astfel, pentru vârsta de 6 săptămâni cele mai potrivite sunt exercițiile centrate pe îmbunătățirea controlului capului.

Vârsta de 6-8 săptămâni aduce în plus programului de recuperare exerciții potrivite pentru îmbunătățirea orientării vizuale și ulterior a controlului vizual, precum și exerciții pentru tonifierea musculaturii.

La vârsta de 3 luni programul de kinetoterapie se axează pe exercițiile de îmbunătățire a funcției de sprijin precum și pe cele de ameliorare a mobilității în articulația soldului. La fiecare etapă de vârstă programul de recuperare aduce aspecte noi ce presupun ameliorarea funcției de prindere a unor obiecte, stimularea rostogolirii, redresarea trunchiului, coordonarea mână-picior, controlul postural, trecerea din șezut în patrupedie până la inițierea mersului.

Cum poate kinetoterapia să contribuie la îmbunătățirea comunicării și interacțiunii între părinți și bebeluși?

În primul rând consider că părinții trebuie să înțeleagă ce anume se întâmplă cu bebelușul lor în etapele de creștere, iar prin participarea la ședințele de kinetoterapie au ocazia să cunoască aspecte de dezvoltarea a acestuia din perspectiva medicală. La acest lucru se adaugă timpul petrecut cu bebelușul ce ajută și la stabilirea unei conexiuni mai puternice între părinți și copii, lucru deloc de neglijat în etapele următoare fiindcă acest aspect stă la baza dezvoltării încrederii și a stabilității emoționale pentru adultul de mâine. De asemenea, copiii deprind ideea de colectivitate și de integrare socială și asta ajută la stabilirea în viitor a unor relații bune cu familia și mediile de activitate.

Ce sfaturi aveți pentru părinți în ceea ce privește continuarea exercițiilor și activităților kinetoterapeutice acasă între sesiunile de terapie?

Pentru a avea rezultate bune programul de kinetoterapie trebuie în primul rând să fie făcut susținut, cel puțin de 2 ori pe săptămână. El poate fi făcut și acasă dar este important ca aceste exerciții să fie executate corect, pentru că o actvitate greșită poate determina dezechilibre musculare și astfel să producă un efect nociv neașteptat. Eu recomand ca programul de kinetoterapie să fie făcut sub supravegherea atentă a echipei de reabilitare medicală.