Ne-am dat întâlnire cu Nelu Vlad la hotelul în care se cazează de fiecare dată când vine în București. Cât au aranjat colegii camerele de filmat, a coborât și a băut o bere cu noi. Era o zi lungă pentru artist, seara avea spectacol. Am stat puțin la povești, m-a rugat să nu-l mai întreb ce a fost deja întrebat și am dat drumul la interviu.
Cum a fost perioada comunismului pentru trupa Azur?
Nelu Vlad: A fost bună pentru că atunci mi-am cunoscut soția și am făcut doi copii, dar rău a fost că atunci nu erai deloc sigur pe tine, drepturile omului erau încălcate cu mare dăruire din partea comuniștilor.
De ce ziceți asta?
Pot să vă dau un exemplu șocant din viața mea. M-am trezit într-o dimineață în timp ce mă trăgea de pijama un milițian de viță veche, din acela cu patru clase. A așteptat-o pe soție de la serviciu, a intrat în casă și i-a zis: „Nu-l trezi, vreau să văd unde doarme.“ Mi-a cerut să-i dau lanțul de la gât și mi l-a confiscat. Am avut norocul ca peste 6 luni să mi-l dea înapoi. Ne controlau casa de 2-3 ori pe an. Ajunseseră copiii să mă întrebe dacă sunt hoț.
Dar ce căutau?
Ei au văzut cât succes am avut și i-a dus capul că noi câștigăm foarte bine. Și dacă noi câștigăm bine, au zis că trebuie să aibă și ei o parte din câștigul nostru. N-am fost de acord și au început teroarea în diverse forme, printre care invocarea Legii 18.
La cine vă referiți când spuneți „ei“?
Șeful Centrului de Îndrumare Artistică, instituția care răspundea de toate orchestrele din Brăila, și nașul lui. Primul m-a chemat într-o zi în birou și mi-a spus că are ceva de discutat cu mine. M-a scos în centrul orașului, să nu ne audă nimeni, și mi-a spus așa: „Îmi dai 100 de mii de lei, mie și lu’ nașu. Noi avem nevoie de bani că fumăm țigări Assos, bem whisky, jucăm cărți și iubim femei.“
Un alt moment șocant a fost și într-o altă dimineață când am fost ridicați de acasă toți membrii formației și duși în arestul poliției timp de 12 ore. Am fost tracasați și amenințați cu pușcăria, excluderea din partid și excluderea din câmpul muncii – ceea ce s-a și întâmplat. Voiau să afle fenomenul prin care s-au distribuit casetele în Romania, cum a ajuns Azur să fie cunoscută în toată România într-o lună de zile. Bine, ei căutau motiv să ne facă nouă dosar penal. Ne-au dat drumul, după care ne-au exclus din ansamblul în care eram angajați ca artiști și ne-au trimis pe șantier. Eu, spre exemplu, am fost fierar betonist timp de 4 luni. Voiau să ne vadă cum muncim cu lopata și cu mistria. Noi nu am muncit deloc pentru că oamenii ne iubeau atât de mult încât, atunci când venea controlul spuneau: „Nu trebuie să vedeți unde i-am băgat, sunt vai de mama lor“. Iar la orele 13.00 trebuia să fim la cantina în care mâncau muncitorii să ținem concert. Ne-am considerat foarte umiliți atunci, dar am trecut peste.
Înainte să vă apucați de cântat știu că ați fost la Școala de miliție.
M-am pregătit foarte bine când am intrat. Statul îți plătea totul. Ieșeai jurist după 5 ani de drept. Dar din cauza problemelor unei rude m-au exmatriculat.
De fapt, care era problema, că sora soției făcuse un avort considerat ilegal pe vremea aceea?
Din cauza asta eu figuram cu rude condamnate. Am renunțat, nu am vrut să mai fac nici facultatea și m-am apucat de muzică.
Știu că și aici este o poveste. Ați fost la o petrecere, ați văzut o formație care v-a plăcut, v-ați gândit că oamenii ăia câștigă bani în timp ce se distrează și v-ați apucat de treaba, așa este?
Exact. Așa am și făcut, am fost foarte hotărât. E ușor să spui „cutare e lăutar“, iar eu am considerat treaba asta o artă. Am tratat totul cu mare seriozitate: mi-am luat instrumente, m-am pus și am compus melodii proprii. Nu poți să copiezi pe cineva, pentru că nu vei avea succes. Am zis că trebuie să fac ceva care să fie al meu.
Cum v-a venit ideea să compuneți „Se mărită Mona“, există o Mona în realitate?
Toate piesele au și întâmplări din viața, le-am mai și căutat cu lumânarea. Știam că trebuie să fac ceva simplu, cu nume sonor, ca să fie ușor de reținut de auditoriu. Sunt piese pentru care m-am inspirat din realitate, cum ar fi cele despre copii, dar sunt și multe pe care le-am scornit pe moment.
Când ați început să simțiți că aveți cu adevărat succes?
Când am făcut prima casetă, cel care ne-a imprimat mi-a zis: „Habar nu aveți ce o să se întâmple cu voi peste o lună“. Atât fler a avut băiețașul ăla, un țăran din comuna Corol, că după o lună de zile ne auzeam cântând în toate mașinile. Mă duceam în piață, ne auzeam noi cântând, în tramvaie tot noi, prin magazine la fel. Primeam telefoane din țară, era o nebunie totală.
Vă iubeau fanii?
Eu când terminam spectacolul ieșeam printre ei și nu mă mai băga nimeni în seamă, nu mă cunoșteau, pe casete nu era poza mea. Dar după un spectacol la Iași s-a întâmplat să strige unul după mine. Mai aveam 5 metri până să ajung la taxi, când au auzit miile alea de oameni și au rupt-o la fugă după mine. Dacă nu era taximetristul cred că nu mai scăpam viu. Erau și momente hazlii când eu eram între ei și vorbeau de mine. Mă băgam și eu în vorbă cu ei și vorbeam tot de mine. Mi-a zis unul: „Da, domne, e ultimul spectacol și pe urmă pleacă în America, am vorbit eu cu el.“ (râde)
Pentru că a venit vorba de America, aici nu erați difuzați pe radio sau televiziune, nu v-ați gândit să plecați după Revoluție?
După Revoluție, renumitul artist Gheorghe Turda a insistat foarte mult să mă duc cu el în America. Nu am putut să plec, noi aveam multe contracte în România, ne iubea lumea așa de mult. Și acum avem chemări în fiecare an, dar nu are sens să plec. Noi câștigăm în România mai mult decât am câștiga dacă ne ducem în America. Iar acolo oboseala este foarte mare, dormi pe unde apuci și mănânci ce-ți lasă ăia prin frigider. Iar eu nu sunt obișnuit așa.
De la cine ați primit cele mai importante cuvinte de apreciere de-a lungul timpului?
Cele mai frumoase cuvinte le primesc de la cei care mi-au asigurat sucesul, de la mulțimea asta de români care vin la spectacole. Ei sunt cei mai sinceri, pe ei îi iubim noi și în ei am încredere. Îmi scriu: „Mi-ați marcat tinerețea, sunteți balsamul sufletului meu“. Sunt oameni simpli, pe ei îi apreciez cel mai mult.
Ați fost vreodată supărat că s-a spus despre muzica pe care o cantați că se aseamănă cu maneaua?
Extrem de tare. A eliberat unul lozinca „strămoșii manelelor“ și au preluat-o toate televiziunile. Într-un fel, eu mă mândresc dacă Adrian Minune, Guță și Vali Vijelie ar fi nepoții mei. Dar nu e așa, băieții ăștia au creat stilul lor.
Dar cum putem să numim genul pe care îl cântați?
Folclor orășenesc. În Brăila, când am început eu să cânt, erau foarte mulți greci, turci, tătari, sârbi. Era o îmbinare de etnii și stiluri muzicale. Așa a apărut ritmul ăsta.
Știau înainte românii să se distreze mai bine decât o fac acum?
Nu, românii s-au distrat întdeauna bine. Acum nu mai au putere. Dacă te duci la o nuntă ai să vezi că se distrează altfel. Nu mai dansează din două motive: unii au îmbătrânit și nu mai pot, tinerii nu știu. Înainte petrecerea era mai intensă, muncea lumea 6 zile pe săptămână și când prindea o ocazie, se descărca fizic și sufletește prin dans. Lumea are alt mod de a se distra astăzi, muncește mai puțin, dar se și distrează mai puțin.
La ce oameni importanți ați cântat la petreceri?
Pai, de exemplu, la petrecerea a 40 de scriitori, printre care și Fănuș Neagu, poetul George Țărnea sau criticul Romulus Vulpescu. Mi-am dorit mult să cunosc lumea artistică și am reușit. Am fost în turneu cu Jan Constantin, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu, Stela Popescu și Alexandru Arșinel. Am cântat cu Irina Loghin, Ion Dolănescu, Benone Sinulescu. Am cunoscut mulți oameni și din lumea sportului și mediul de afaceri. Poate nu știți că foarte mulți oameni care au ajuns mari în politică erau fani Azur.
La cine vă referiți?
Traian Igaș este unul dintre ei. Eram la o recepție și cel care a organizat m-a chemat la el și mi-a zis:„Îl vezi pe ăla de acolo? Ăla e viitorul ministru al României“. Peste o lună de zile mă sună și mă întreabă: „Te uiți la televizor, îl vezi pe Traian Igaș? Îți mai amintești când ți-am zis că o să fie ministru?“
Și l-ați auzit cântând muzica Azur?
Da, mi-a cântat la telefon. Mi l-a dat într-o zi la telefon și mi-a zis: „Domnu Nelu, ia auzi: Tu să-mi dai inima ta, dacă nu iubești pe altcineva“. Mi-a cântat câteva versuri. Și Răzvan Mihai Ungureanu a declarat la televizor că în vremea studenției a cântat la nunți piesele formației Azur. De exemplu și Cosmin Gușă cântă foarte frumos muzica Azur. Când i-am dat microfonul, a cântat ce cântam și eu. Știa toate piesele. Eram invitat la Brașov de către frații Constantin și George Păunescu, era o petrecere privată.
Trupa Azur va oferi românilor un mega concert aniversar cu ocazia împlinirii a 40 de ani de când AZUR face istorie în muzica românească. AZUR va cânta la Sala Palatului în data de 21 aprilie 2019, pe scenă urmând să urce nume mari precum Corina Chiriac, Gheorghe Gheorghiu și mulți alții. Alături de trupă va fi Orchestra Națională Mugurel sub bagheta dirijorului Ioan Dascal. „Dorim o întâlnire cu cei mai aprigi fani ai AZURULUI după 40 de ani pentru a testa pe viu adevărata poezie dintre noi și ei. Alt spectacol aniversar nu mai doresc. Ar fi prea mult peste ce ne-a oferit Dumnezeu!” spune Nelu Vlad, fondatorul trupei. „Mona”, „Regina nopţii”, „La o masă”, „Cenşăreasa”, „Pe nisipul de la mare”, „Te-am crescut, copile”, „Șatra”, „Lanţul de iubire” sunt doar câteva dintre melodiile celebre care se vor auzi pe 21 aprilie 2019 la Sala Palatului.
Azur este o trupă înființată în anul 1984 la Brăila. Totodată, este considerată prima formație care a cântat maneaua lăutărească. Dintre formațiile de gen, Azur a rămas una dintre preferatele publicului românesc, fapt confirmat de discografia foarte bogată (peste 25 de albume).
Add comment