Studia genetica şi era convins că Dumnezeu nu există. Îşi petrea timpul pe străzi, cu băieţii de cartier, sau citind despre Univers şi corpul uman. Este povestea preotului care a început să creadă în Dumnezeu în urma unei întâmplări din armată. Acum Andrei Mihai Aldea îşi dedică timpul strângerii de fonduri pentru românii din afara ţării şi pentru copiii ale căror familii nu le pot asigura accesul la educaţie.
De o simplitate pe care cu greu o mai gaseşti la un preot, Mihai Andrei Aldea a venit la întalnirea pe care o stabilisem pentru interviu cu o plasă de plastic pe care o tot muta dintr-o mână în cealaltă. Nu m-am întrebat ce are în ea până nu l-am văzut că începe să scotocească şi să caute ceva. A scos cele 4 cărţi pe care le-a scris în nopţile îin care nu putea să doarma mai mult de 2-3 ore. Nu sunt singurele şi mai are cateva în lucru.
Este modul cel mai simplu prin care se asigură că mesajul lui nu se pierde, că ajunge la cei care sunt pregătiţi să-l înţeleagă.
Nu strânge averi, nu deţine maşini sau cruci din aur şi se dedică ajutorării semenilor plecaţi din ţară şi strânge fonduri pentru copiii ale căror familii nu le pot asigura accesul la educaţie.
Cel mai mare vis al lui Andrei Mihai Aldea este să reuşească să construiască o biserica din sticlă, unică în lume, care să aminteasca de simplitatea şi transparenţa iubirii lui Dumnezeu.
Add comment